Langa mine locuieste o familie de nigerieni. O familie serioasa, cu trei copii: doi baieti si o fata, toti mari, cred ca au peste 18 ani. S-au mutat in toamna si s-au facut remarcati inca din prima zi, cand au iesit in curte sa joace handbal, desculti, cu pantalonii suflecati si cu doua mingi colorate(cred ca una era de rezerva). De atunci si pana acum au fost atat de cuminti, incat am si uitat de existenta lor. Pana acum cateva minute, cand au iesit pe usa val-vartej, gata sa se rastoarne din graba, chiuind in limba lor stranie. Bocaneau si isi tarsaiau galosii. Se bucurau pentru ca vedeau zapada pentru prima data in viata: radeau, tipau, vorbeau tare, iar radeau, miroseau si prindeau fulgii de zapada ca sa-i bage in gura si sa-i inghita..
Exact ca niste copii care ating neaua prima data.
Si eu m-am bucurat, dar din spatele geamurilor, cuminte, cu o cana de ceai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu