Da, sunt o "ciudata"

Adica nu sunt ca toti ceilalti.
Asa am fost de cand ma stiu.
Presupun ca te nasti asa, un pic ciudat, la fel cum altii se nasc cu ochi albastri.
Eu nu sunt ciudata in sensul de extravaganta(si implicit agreata si oarecum admirata de mai toata lumea), sunt ciudata in sensul ca am convingeri clare, foarte deranjante, ca nu sunt draguta doar pentru ca asa se cade in lumea aceasta redusa la un PR inconstient, ca nu inteleg sensul de a actiona in viata conform lucrurilor pe care ti le-au spus mama/tata/orice alt personaj colectiv din aceasta lume.
Am avut ani in care am incercat sa fiu placuta, sa fiu draguta, sa fiu acceptata. Au fost ani ridicoli si grei, caci drumul de urmat este cel catre care se indreapta sufletul tau, nicidecum cel trasat de societate.
Am citit de multe ori despre motivul "strainului" Strain de loc si strain de timp. Intr-o multime, il recunosti din prima. Asa cred ca sunt si eu. Am incercat sa fiu la fel ca toata lumea si am fost si nefericita din acest motiv si oricum, nici macar nu mi-a iesit.
A fost o imensa usurare cand am scapat de acest balast. Acest lucru a fost posibil doar dupa o poveste zbuciumata de dragoste in care iubitul meu de atunci imi cerea sa fiu normala.