Se afișează postările cu eticheta jurnalul Adelei Sirghie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnalul Adelei Sirghie. Afișați toate postările
miercuri, 4 septembrie 2013
Orasul si cainii
Eu am mai scris aici care este parerea mea, de aceea nu vreau sa repet, ma gandesc ca probabil o stiti, dar am gasit, oarecum in completarea celor spuse de mine, un text excelent-AICI
marți, 15 mai 2012
De acum inainte muncesc pentru mine(haha!)
Pana pe 18 mai 2012 am muncit pentru a plati darile la stat(taxe, impozite, benzina si cheltuielile alesilor scl). De acum incolo muncim si pentru painea noastra cea de toate zilele.Si pentru spagile pe care trebuie sa le dam la ghiseele institutiilor de stat-cele pe care le urasc eu cel mai mult, pe viata si din toata inima.
Ce inseamna asta?
Va rog cititi AICI si, daca vi se pare important, dati mai departe...
P.S M-am dus la Administratia financiara sa depun fisa cu DA si ce credeti? Au program pana la ora 13!!!
Ce inseamna asta?
Va rog cititi AICI si, daca vi se pare important, dati mai departe...
P.S M-am dus la Administratia financiara sa depun fisa cu DA si ce credeti? Au program pana la ora 13!!!
vineri, 9 decembrie 2011
Tara in care traiesti
Cand pleci din tara si stai multa vreme afara, Romania incepe sa ti se para si tie, ca roman, o tara exotica, vesela, necunoscuta. Te trezesti ca razi cu gura pana la urechi de toate aberatiile care in tara te-ar fi revoltat si te-ar fi facut sa tremure carnea pe tine de revolta. Cele mai mocirloase stiri, cele mai trambitate acte de coruptie devin... oarecum beletristica slava.
In schimb, cand locuiesti mult afara, incepi sa fii deranjat de caracteristicile tarii in care traiesti.
Dar toate acestea dureaza pana la zborul de intoarcere, cand simti ca se limpezesc lucrurile.
In schimb, cand locuiesti mult afara, incepi sa fii deranjat de caracteristicile tarii in care traiesti.
Dar toate acestea dureaza pana la zborul de intoarcere, cand simti ca se limpezesc lucrurile.
joi, 9 iunie 2011
La intoarcerea din Barcelona
Desi eu i-am adus cadouri frumoase din Barcelona, pe care le-a primit si savurat, pisica mea, frumoasa Ciocolina, nu m-a invrednicit nici macar cu o singura privire de la intoarcerea acasa. Nici macar una. Eu i-am facut cateva poze-marturie ca sa o vedeti si sa aflati si voi cat de bosumflata poate sa stea o mata nazuroasa cand plecati cateva zile cu treburi. La final, dupa cateva poze, a scos limba la mine, plictisita foarte:(
Oare ma mai iubeste?
Later edit: da, azi noapte, in timp ce dormeam, a venit sa ma sarute si sa ma adulmece, eu am simtit-o si am crezut ca ne-am impacat. Insa de dimineata, doamna Cioco iar se facea ca nu ma mai cunoaste...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


