Bunica din Orastie, ortodocsa, m-a invatat de mica doua rugaciuni: Tatal Nostru si Ingerasul. Ma puneau sa le recit in soapta, seara, inainte de culcare. Stateam in genunchi in pat, cu mainile impreunate, cu bunica mea. Cand era o problema grava, bunica se dadea jos din pat si se ruga cu genunchii dezgoliti, pe podele. Dupa ce termina rugaciunea, pupa podelele. Dupa aia, se culca multumita. Spera ca Dumnezeu sa ii vada sacrificiul si sa o ajute.
Adevarul este ca nu a prea ajutat-o. Facea multe rautati si baga zazanie intre oameni. Aceste lucruri se intorceau mereu impotriva ei, caci nu prea era iubita, mai degraba o ocoleai, ca sa nu te trezesti cu cine stie ce pocinog.
La biserica nu mergea, ca nu daduse bani pentru reconstructie si nu avea chef sa o bombaneasca vecinele si mai rau. Ar fi vrut sa mearga, cum nu, caci era faloasa, dar nu avea chef sa de a bani. Nu pentru ca nu credea in biserica (asa cum sunt eu acum), ci pentru ca era foarte zgarcita.
Pe mine ma mai trimitea la biserica, in special primavara si vara, cand stiau ca se dadeau colaci si pomeni. Eu mergeam, caci biserica era plina de copii si imi faceam multi prieteni.
La un moment dat, am furat un leu pe care il pusese cineva pe o icoana. Mi-am cumparat o inghtata si am fost foarte fericita. Nu am spus nimanui, dar cred ca am pus ceva intrebari de genul "ce se intampla daca furi din biserica" si m-au ingrozit ca ma paste negresit iadul daca am astfel de ganduri. Intrucat mie nu mi se intamplase nimic, nu i-am crezut. Am socotit ca mi-a dat-o bunul Dumnezeu ca eram mica si draguta si aveam pfta de o inghetata in acea duminica. Am mai cautat si alte comori in biserica, dar nu am mai gasit. Apoi am uitat si nici nu am mai mers la biserica.
In vremea copilariei mele(vremea ororilor comuniste) nu ti se dadea voie sa prea vorbesti despre biserica in public. Eu nu am inteles niciodata nimic, dra multa lume nu intelegea -sau prefera sa nu inteleaga. De ce trebuia totusi sa crezi pentru ca mai apoi sa ascunzi si sa negi lucrul acesta? Dar evident, era oarecum mai "cool" sa crezi in biserica decat in comunism.
Parintii mei nu mergeau la biserica, bunicii nu mergeau.
In schimb eu, dupa cateva lecturi, am inceput sa merg. Cu respect. Ma simteam haituita, straina de lume, nefericita, neinteleasa. Erau ultimii ani ai comunismului, cei mai grei: fara hrana, fara apa calda, fara lumina in casa, fara libertate si fara perspectiva. Aveai apa calda de doua ori pe saptamana, cate doua ore. Daca erai norocos. Curentul se lua ore in sir, atat dimineata, cat si seara. Painea era pe cartela. O alta lume nu parea sa mai fie pe pamant. Eram disperata.
M-am apropita de biserica in adolescenta pentru ca era oarecum "interzisa" M-am indepartat definitiv de ea in momentul in care am vazut cate legaturi are cu comunismul.
3 comentarii:
biserica in sine e o institutie ..cand mergi la sfanta liturghie intrii in contact cu dumnezeu si cu eul tau ..nu cu institutia sau cu preotii.
Am mai discutat asta, tot cu dumneavoastra, mai jos. Eu nu vad lucrurile asa. Eu intru in contact cu Dumnezeu mult mai simplu si mult mai frumos, prin mine insami. Nu am nevoie de biserica-nici ca institutie, nici ca sediu pentru intalnirea cu Dumnezeu.
Exact asa este bunica mea. E foarte funny sa vad duminica toate pioasele cartierului cum vin de la slujba si incep sa barfeasca ba pe seama vestimentatiei altor femei, ba pe alte criterii la fel de absurde. La noi la biserica locurile(scaunele) sunt cumparate de credinciosi. Adica vii, platesti, stai. Bine, l-au platit cand s-a construit biserica, nu ca la Bon Jovi cand platesti pentru fiecare pahar de suc. Culmea mi se pare ca femeile astea care merg la biserica sunt cele mai rele. Eu vb doar de cele din cartierul meu, aici suntem o mica comunitate si ne stim intre noi, insa nu cred ca este o exceptie.
https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-snc6/735020_3821017222731_698031352_n.jpg
Trimiteți un comentariu