duminică, 3 februarie 2013

Nu, eu nu port verigheta

Nu numai ca eu nu port verigheta, dar nici macar nu am cumparat verighete atunci cand m-am casatorit. Nu m-am logodit la biserica si nu m-am casatorit la biserica. Cu toate acestea, sunt foarte fericita si am o viata frumoasa pentru care ii multumesc si lui Dumnezeu, in fiecare zi.
Socotesc ca logodna inseamna momentul acela cand te hotarasti ca in anul X, ziua Z, te mariti. Am primit un inel frumos, pe care mi l-am ales eu. Am si inel de casatorie, ales tot de mine. Aur alb si diamante. Ambele
Rochie speciala nu am avut, am purtat o fustita de la Zara, rosie, si o bluzita alba de la Topshop. La cununia civila, caci la biserica nu am vrut. Nici nu a intrat acest subiect in discutie vreodata. Nimeni nu a putut sa ni se opuna, caci si sotul gandea la fel. Nunta mea a fost un fel de petrecere, la care unii invitati nici nu stiau ce sarbatorim si de ce sunt invitati. Unii chiar i-au spus sotului meu La multi ani, gandindu-se ca s-ar putea sa fie ziua lui... 20 de persoane cu totul. Intr-un fel sau altul, i-am luat prin surprindere pe toti.La final. ne-au felicitat, evident. Unii erau de-a dreptul uluiti.
Vi se pare putin? Ei bine, fericirea mea era completa, caci iubeam si eram iubita. In continuare iubesc si sunt iubita.
Biserica nu are nimic de-a face cu asta.

14 comentarii:

Corina spunea...

Port verigheta, sunt casatorita la biserica, de logodit nu m-am logodit nici la biserica nici simbolic, am avut o nunta cu 150 de persoane din care jumatate imi erau straine, am avut o rochie de printesa. Toate astea pentru ca asa a zis el ca e bine. El si familia lui. Dupa o relatie de 7 ani a urmat o nunta de 5 luni si inca continua, nu stiu cat, oricum nu mult, cred . Singurul vinovat din poveste am fost eu pentru ca am acceptat, daca toata lumea spunea ca la 38 de ani nu e in regula sa fii nemaritata am zis hai sa intru in randul lumii. Acum suntem la faza in care toata familia ma roaga sa fac copil, iar eu nu vreau. Deloc. Nu mi-am dorit niciodata, insa ei se poarta de parca suntem inapoiati. How cool is that? E frumos ca ai gasit pe cineva cu aceleasi pareri ca tine, eu se pare ca m-am inselat chiar daca atatia ani nu am vazut asta. Mi se pare aplaudabil ca ai abordat un astfel de subiect. Cred ca daca postai pe blogul de beauty aveai multe reactii din cele mai diverse.

Flori spunea...

:) bun asa, credeam ca suntem singurii nebuni din Romania care isi planifica nunta fara biserica si mai ales fara rochie inzorzonata de mireasa :)). Cu toate presiunile (incredibil, nu numai familia, sau cel mai putin familia ne-a pisat cu " asa ceva nu se face ca nu e bine") venite de te miri unde, am ramas pe pozitii: eu nu pup poala popii si nici el pe a mea. Inel de logodna am primit - de la domnul meu, ales de el, verighete vom avea (ca bijuterii, fara semnificatia religioasa ca oricum mi se pare ca sunt precrestine ca si aparitie), un miniparty planificat cu cei apropiati la un restaurant micut care ne e foarte drag... Si uite asa am scapat de balamuc si vom avea fix ce ne dorim cu minim de stres.

Anonim spunea...

cununia religioasa inseamna binecuvantarea lui d.zeu nu a preotului si nu are de.a face nici cu rochia de mireasa

Orjen spunea...

Bravo, te felicit. Si noi am procedat la fel, doar ca nici macar pseudo-petrecere nu am avut, desi avem vag in plan si asa ceva la un moment dat. Foarte rar gasesti o minte atat de libera in tara asta cu o gandire arhaica in randul tinerilor, ceea ce mi se pare foarte trist. Important e, insa, sa ne mentinem opiniile si sa dam noi dovada de toleranta pe care cei din jur nu o au.

adela sirghie spunea...

Sub cerul liber, instelat, la malul marii sau in varf de munte-eu acolo simt ca sunt cel mai aproape de Dumnezeu. Simt ca intermediari mi-ar putea fi ingerii, mereu aproape, nicidecum fetele bisericesti.
Cununia religioasa este infaptuita de o institutie pe care eu nu o respect deloc si care de-a lungul istoriei, s-a remarcat prin multe abuzuri. In continuare, e plina de bube, mucegaiuri si noroi. Scartie la toate incheieturile. Nu pot sa cred ca Dumnezeu are nevoie de o asemenea adunatura ca sa binecuvanteze.
Da, stiu, poate ca in urma cu 100-2 de ani, biserica m-ar fi ars pe rug pentru vorbe precum cele scrise mai sus, mi-ar fi spus vrajitoare. Sau poate-in zilele noastre, as fi avut soarta fetei din filmul Dupa dealuri-daca as fi fost in sistem si m-as fi revoltat impotriva lui.
Nu, Dumnezeul meu nu are nimic de-a face cu Biserica...

iri spunea...

Daca ai fi in situatia mea (sau poate ai copii), ti-ai boteza copiii/copilul ? Dupa pisica, acesta este al doilea motiv de discutii..

adela sirghie spunea...

Nu, clar nu l-as boteza. Dar si Alexandru este de aceeasi parere cu mine si nu obisnuim sa dam socoteala nimanui.

Anonim spunea...

Exista si am cunoscut destui oameni cu "mintea deschisa" atat de inchistati si intoleranti si o gramada de oameni care frecventau biserica si erau ingaduitori si relaxati.

adela sirghie spunea...

Subiectul este biserica, nu oamenii. Biserica trebuie sa se schimbe, sa se curete, sa se reformeze, sa se reorganizeze si sa fie un exemplu. Deocamdata are glasul gatuit de greseli. Aceste lucrui nu fac decat sa indeparteze din ce in ce mai mult.

Anonim spunea...

Biserica este alcatuita din oameni, noi formam biserica. Dvs. vorbiti de partea administrativa si organizatorica. In orice domeniu exista si verigi mai slabe. In invatamant sunt si profesori pregatiti insuficient sau care nu au aptitudini pedagogice; asta nu inseamna ca nu ne mai dam copiii la scoala, alegem o scoala cu profesori conform cerintelor si asteptarilor noastre. E valabil si pentru emisiunile TV si chiar pentru domeniul medicinei unde sunt destui medici corupti dar care totusi salveaza vieti. Mie imi plac slujbele bisercii, mai putin ma intereseaza ce fac preotii. Sa aveti o saptamana frumoasa!

adela sirghie spunea...

Si cum vedeti demisia Papei? E prima stire pe care am citit-o astazi.

Laura spunea...

Eu sunt la varsta la care tot ce tine de biserica este apa de ploaie pt majoritatea celor de varsta mea. Cred in Dumnezeu, insa nu simt, nu ma lasa sufletul sa ma duc sa-i spun unui preot lucrurile pe care le-am facut eu, preot cu care ma intalnesc la magazinul din cartier cumparand bere.
Bunica mea , anul trecut de Paste a mers la 3 biserici ca sa se spovedeasca. La o biserica dintr-un cartier foarte cunoscut, poate cel mai cunoscut din Bucuresti, preotii i-au spus ca nu o pot spovedi pentru ca trebuie sa mearga la biserica de care apartine. De parca s-ar fi dus in alt oras, nu in alt cartier. La alta biserica nu putea preotul, intr-un final a reusit sa se spovedeasca insa toata intamplarea asta lasa un gust amar si te scarbeste.
Am vazut si auzit atatea intamplari legate de preotul din cartierul meu care injoseste oamenii incat cred ca nimic nu m-ar mai mira. Cred ca am mai povestit tot pe blogul asta cum s-a construit o noua biserica in cartierul meu, la 200 de m de cealalta biserica, in care sunt aceeasi preoti, i-ar lumea din cartier trebuia sa faca mancare si sa cumpere sucuri/ape pt cei care o pictau.
Eu nu am fost niciodata bisericoasa, nici ai mei, ba chiar tatal meu are exact aceeasi parerea ca tine legata de popi si de biserici. Cand am citit postarea "Demoni", aveam un deja-vu.
De curand am descoperit o biserica care cred eu ca este biserica in adevaratul sens al cuvantului. Incepand de la preoti si terminand cu faptul ca nu au o persoana care vinde lumanari, pui banii intr-o parte si iei cate lumanari doresti.
Oricum, majoritatea persoanelor mai in varsta din familia mea sunt socate ca eu am 20 de ani si nu m-am spovedit.
Chiar asa, tu te-ai spovedit vreodata?
La voi vin trimisii bisericii sa ia bani pt biserica? La noi sunt la poarta in fiecare an negresit, iar daca nu te gasesc acasa, nu-i problema, vin cand esti, iar tu dai pt ca te faci de ras in cartier. O nebunie!

Laura spunea...

Eu sunt la varsta la care tot ce tine de biserica este apa de ploaie pt majoritatea celor de varsta mea. Cred in Dumnezeu, insa nu simt, nu ma lasa sufletul sa ma duc sa-i spun unui preot lucrurile pe care le-am facut eu, preot cu care ma intalnesc la magazinul din cartier cumparand bere.
Bunica mea , anul trecut de Paste a mers la 3 biserici ca sa se spovedeasca. La o biserica dintr-un cartier foarte cunoscut, poate cel mai cunoscut din Bucuresti, preotii i-au spus ca nu o pot spovedi pentru ca trebuie sa mearga la biserica de care apartine. De parca s-ar fi dus in alt oras, nu in alt cartier. La alta biserica nu putea preotul, intr-un final a reusit sa se spovedeasca insa toata intamplarea asta lasa un gust amar si te scarbeste.
Am vazut si auzit atatea intamplari legate de preotul din cartierul meu care injoseste oamenii incat cred ca nimic nu m-ar mai mira. Cred ca am mai povestit tot pe blogul asta cum s-a construit o noua biserica in cartierul meu, la 200 de m de cealalta biserica, in care sunt aceeasi preoti, iar lumea din cartier trebuia sa faca mancare si sa cumpere sucuri/ape pt cei care o pictau.
Eu nu am fost niciodata bisericoasa, nici ai mei, ba chiar tatal meu are exact aceeasi parerea ca tine legata de popi si de biserici. Cand am citit postarea "Demoni", aveam un deja-vu.
De curand am descoperit o biserica care cred eu ca este biserica in adevaratul sens al cuvantului. Incepand de la preoti si terminand cu faptul ca nu au o persoana care vinde lumanari, pui banii intr-o parte si iei cate lumanari doresti.
Oricum, majoritatea persoanelor mai in varsta din familia mea sunt socate ca eu am 20 de ani si nu m-am spovedit.
Chiar asa, tu te-ai spovedit vreodata?
La voi vin trimisii bisericii sa ia bani pt biserica? La noi sunt la poarta in fiecare an negresit, iar daca nu te gasesc acasa, nu-i problema, vin cand esti, iar tu dai pt ca te faci de ras in cartier. O nebunie!

adela sirghie spunea...

In urma cu peste 20 de ani m-am spovedit si eu...de fapt cred ca nici nu stiam pe ce lume traiesc. Era dupa Revolutie, cand oamenii inlocuiau comunismul cu ce vedeau in jur mai acatarii, ca sa nu le ramana un gol in stomac. Mari naivi am fost cu totii, imediat dupa Revolutie.
Daca aparea cineva la teve sa ne spuna ca in Romania sunt teroristi, noi credeam...