marți, 27 ianuarie 2015

Moscova nu crede in lacrimi

Citi ASTa, apoi comentariile mele
Este un subiect la care ma gandesc de multa vreme, iata acum si motivatia puternica, acest articol cu bloggeritele care au inteles cate ceva din viata.
Sa zicem ca mergi si cumperi o sacosica de la H&M, plina cu toale, vaai mama, ce bucurie, un tricou a costat 25 lei. Ai luat trei. Un hanorac 70, o fusta 55, cercei 19 lei, palarie-45 ciorapi-15 etc
Preturi bune-sa zicem…240 lei
Apoi pac, realizezi ca tu, cumparand acele haine iefttine nu faci decat sa platesti un salariu incredibil de mic unui vietnamez. Sa marim preturile. Ok. Dar toata lumea va cumpara mai putin, deci nu ai cum sa il ajuti pe vietnamez cu viata lui amarata cu familie, caci va primi la fel de putin, poate chiar va fi dat afara, ca nu mai e cerere pe piata. Tu dai tot 240 pe haine-la modul ideal, iei mai putin orele lui de lucru scad. Cum il ajuti de fapt?
Profitul investitorului este cel care trebuie sa ramana acelasi, altfel renunta la afacere.
Deci unde e greseala, unde?

3 comentarii:

Anonim spunea...

Te rog nu te supara, o mica observatie: nu scumpim preturile. Scumpim produsele sau marim preturile.
Cristina.

adela sirghie spunea...

Asa este, multumesc, ar trebui sa recitesc textele inainte de a le publica...

Inchirieri autocare online spunea...

Interesant mod de a prezanta o astfel de problema . . . Este destul de dificil de gasit o solutie pentru o astfel de situatie, dar nu imposibil!