vineri, 25 martie 2011

Astazi pe la pranz

Marti, la pranz, am avut intalnire cu Camelia la White Horse. M-a invitat sa luam masa si sa punem la cale o frumoasa colaborare. dar nu despre acest lucru vreau sa va povestesc.
La plecare, mi-am uitat manusile in restaurant, si nu mi-am dat seama de acest lucru decat a doua zi. Bineinteles, am sunat de urgenta. Baietii de acolo au cautat intr-un dulap unde depoziteaza ei lucrurile pierdute si mi-au raspuns ca din pacate nu, nu le-au gasit
-Atunci sa sun maine, cand vin colegii tai, poate stiu ei ceva?
Era vorba de o pereche de manusi negre, lungi, din piele, la care tineam foarte mult
-Nu, mai bine sunati vineri, atunci e din nou tura celor care au lucrat martea.
A doua zi, joi, am tot incercat sa ma conving de faptul ca manusile acelea nu imi placeau chiar asa de tare, ca era cazul sa imi cumpar altele noi, ca lucrurile au viata limitata si se mai si pierd, ca nu e cazul sa fac o tragedie din asta. Cu astfel de ganduri am incercat sa ma mai linistesc, pentru ca da, eram cam amarata. Repet, chiar tineam la manusile acelea si am rascolit si dressingul, tot gandindu-ma ca poate le-am pus bine undeva si le voi gasi prin casa, asteptandu-ma.
Nu le-am gasit.
Astazi, pe la pranz, am sunat din nou la White Horse.
Minune! Le gasisera, puteam sa merg oricand dupa ele.
Aceasta mica intamplare m-a facut fericita. Manusile erau din piele, elegante, nu erau deloc uzate, puteau sa le tina pentru ei, nimeni nu i-ar fi putut acuza de nimic.
Iata o intamplare frumoasa.
Asadar, ma gandesc acum sa fac si eu o fapta buna. Faptele bune cer fapte bune, nu credeti?

3 comentarii:

Corina Portalio spunea...

asta e chiar o recomandare super apropo de White Horse.

Zuzele spunea...

Da, neaparat sa faci o fapta buna! De exemplu, poti renunta la un parfum....sa zicem ca eu stiu pe cineva care iubeste parfumurile..:)))

IrinaClothingShop - irinaclothingshop@gmail.com spunea...

Ma mir foarte tare ca in Romania gasesti ceva dupa cateva zile si ti se returneaza. Nu conteaza valoarea, orice!
Am pierdut in Grecia intr-un parc imens o palariuta de bebe si evident am cautat-o foarte bine inainte sa renunt si sa ma intorc seara la hotel. Mi-am luat gandul dar ma ofticam pentru ca era in set cu alt articol. Am gasit-o in acelasi loc dupa 2 zile, cineva a luat-o de jos, probabil ca n-am vazut-o ca era seara si a "atarnat-o" in gard. 2 zile a stat acolo si m-a asteptat. M-am mirat!
Personal sunt intr-o grava depresie cand vine vorba de tara asta si de oamenii din ea si nu stiu cum sa fac sa plec mai repede si sa scap!