In Ardeal am crescut si inconjurata de unguri. Nu era nimic deosebit in asta, pur si simplu asa era viata. Cativa dintre vecinii si prietenii tai erau unguri.
Cea mai buna prietena a mamei mele-unguroaica era, Roji neni. Ma iubea ca o matusa si avea doi baieti mai mari decat mine: Gabi si Laci. Eu ii priveam pe toti trei cu admiratie, pentru ca ii socoteam deosebiti si vorbeau curent/perfect doua limbi. Roji neni ne facea mereu cadouri frumoase, pe care le primea de la rudele ei din Ungaria. Prima oara ulei de masline presat la rece de la Roji neni am avut. Mama l-a tinut in camara o jumatate de an, ca nu stia ce e aia ulei de masline. Zicea ca a-nnebunit Roji si se plangea ca i-a dat ulei dintr-ala rau, ranced. Cand a aflat, unguroaica i-a spus cum se foloseste si ca e mai scump si mai bun. Si mama o invata diverse lucruri pe care Roji neni nu le stia. Plicuri cu budinca roz sau galben pai, ciorapi, ciocolata...multe surprize frumoase aveam de la ei.
In secret, eu eram topita dupa Laci, baiatul ei cel mic. Ma lasa sa ii cotrobai prin camera fara sa se supere si aveam acces la toate revistele lui, unele chiar deochiate.
Dupa Revolutie, s-au mutat toti in Ungaria. I-am si vizitat de cateva ori.
Nu am auzit niciodata de vreun conflict adevarat intre familiile de romani si cele de maghiari.
De aceea cred ca lucrurile pot fi normale intre noi si ei. Prinsi in aceeasi tara.
Prin urmare, cred cu tarie ca cineva are grija sa ne invrajbeasca periodic.
