luni, 25 februarie 2013

Cartea care m-a influentat cel mai mult si cel mai mult

Este scrisa de Mircea Eliade.
Istoria religiilor se numeste. Sau, daca vreti, Istoria credintelor si ideilor religioase.
Da, de la ea-si datorita ei, am inceput eu sa vad.

vineri, 22 februarie 2013

Eu si biserica nu avem nimic in comun

Bunica din Orastie, ortodocsa, m-a invatat de mica doua rugaciuni: Tatal Nostru si Ingerasul. Ma puneau sa le recit in soapta, seara, inainte de culcare. Stateam in genunchi in pat, cu mainile impreunate, cu bunica mea. Cand era o problema grava, bunica se dadea jos din pat si se ruga cu genunchii dezgoliti, pe podele. Dupa ce termina rugaciunea, pupa podelele. Dupa aia, se culca multumita. Spera ca Dumnezeu sa ii vada sacrificiul si sa o ajute.
Adevarul este ca nu a prea ajutat-o. Facea multe rautati si baga zazanie intre oameni. Aceste lucruri se intorceau mereu impotriva ei, caci nu prea era iubita, mai degraba o ocoleai, ca sa nu te trezesti cu cine stie ce pocinog.

La biserica nu mergea, ca nu daduse bani pentru reconstructie si nu avea chef sa o bombaneasca vecinele si mai rau. Ar fi vrut sa mearga, cum nu, caci era faloasa, dar nu avea chef sa de a bani. Nu pentru ca nu credea in biserica (asa cum sunt eu acum), ci pentru ca era foarte zgarcita.
Pe mine ma mai trimitea la biserica, in special primavara si vara, cand stiau ca se dadeau colaci si pomeni. Eu mergeam, caci biserica era plina de copii si imi faceam multi prieteni.
La un moment dat, am furat un leu pe care il pusese cineva pe o icoana. Mi-am cumparat o inghtata si am fost foarte fericita. Nu am spus nimanui, dar cred ca am pus ceva intrebari de genul "ce se intampla daca furi din biserica" si m-au ingrozit ca ma paste negresit iadul daca am astfel de ganduri. Intrucat mie nu mi se intamplase nimic, nu i-am crezut. Am socotit ca mi-a dat-o bunul Dumnezeu ca eram mica si draguta si aveam pfta de o inghetata in acea duminica.  Am mai cautat si alte comori in biserica, dar nu am mai gasit. Apoi am uitat si nici nu am mai mers la biserica.

In vremea copilariei mele(vremea ororilor comuniste) nu ti se dadea voie sa prea vorbesti despre biserica in public. Eu nu am inteles niciodata nimic, dra multa lume nu intelegea -sau prefera sa nu inteleaga. De ce trebuia totusi sa crezi pentru ca mai apoi sa ascunzi si sa negi lucrul acesta? Dar evident,  era oarecum mai "cool" sa crezi in biserica decat in comunism.

Parintii mei nu mergeau la biserica, bunicii nu mergeau.
In schimb eu, dupa cateva lecturi, am inceput sa merg. Cu respect. Ma simteam haituita, straina de lume, nefericita, neinteleasa. Erau ultimii ani ai comunismului, cei mai grei: fara hrana, fara apa calda, fara lumina in casa, fara libertate si fara perspectiva. Aveai apa calda de doua ori pe saptamana, cate doua ore. Daca erai norocos. Curentul se lua ore in sir, atat dimineata, cat si seara. Painea era pe cartela. O alta lume nu parea sa mai fie pe pamant. Eram disperata.
M-am apropita de biserica  in adolescenta pentru ca era oarecum "interzisa" M-am indepartat definitiv de ea in momentul in care am vazut cate legaturi are cu comunismul.

duminică, 17 februarie 2013

Cand o femeie uraste o alta femeie

...o urmareste pana in panzele albe. In politica e ca si cu vecina de pe palier, ca e blonda, ca are tzatze mari, ca are genti. Nu va amagiti, intelectualele sunt la fel de rele ca tzatzele din Obor. Dovada: ura din ce in ce mai mare a Alinei Mungiu contra Elenei Udrea. O va urmari neobosita, chiar daca PDL este un partid mort.
Refuz sa cred ca problema Romaniei este Elena Udrea.
Dar nah, e problema personala a Alinei Mungiu. Nici macar nu se mai controleaza-iata ce scrie azi aici.

Nu, nu imi place Udrea, dar cred ca Mungiu, ca si noi toti de altfel, ar trebui sa se ocupe mai mult de partidul aflat la guvernare decat de alegerile interne ale unui partid aflat in curs de destramare.

miercuri, 13 februarie 2013

Ma iubeste, nu ma iubeste, cu foc, deloc

Urasc Dragobetele, il iubesc pe Valentin:)

Il iubesc si pe Valentin, il iubesc si pe Dragobete:)

Ii urasc pe amandoi, ia mai lasati-ma-n pace:)

Pfuai, deci eu nu am niciun sentiment fata de acestia doi.
Iubesc primavara, iubesc florile, dati-mi/trimiteti-mi cat mai multe cadouri, nu le refuz nici daca e Valentin, nici daca nu e Valentin. Dragobetele nici macar nu stiu cand e, dar cum am ajuns sa ma uit zilnic pe Facebook, o sa aflu de acolo chiar cu cateva zile inainte.
Daca aveti bani, faceti-va cadouri-cu sau fara motiv.
Daca nu aveti bani, iesiti la o plimbare si scrieti-i poezie pe o foaie de hartie
sau nu...

Vedeti partea buna a lucrurilor: nu e sarbatoare religioasa ortodoxa (trece drept importata si catolica), nu trebuie sa dati bani la Biserica, ci ar trebui (teoretic vorbind) sa ii investiti in persoana iubita:)
Daca nu ai persoana iubita langa tine, poate ca esti trista. Daca ai, poti sa te arati agasata si chiar scarbita  de inimioare, declaratii si cadouri pufoase.
Faceti ce aveti chef. Nu fiindca trebuie, ci pentru ca asa vreti voi.



joi, 7 februarie 2013

Aham, deci s-a enervat si Florin Iaru!

Ah si e savuros, trebuie sa il cititi AICI. Mi-au placut multe, de fapt tot textul e fain, dar asta  cu "trei sfinte româneşti, naivitatea, prostia şi ignoranţa" merita subliniata!

duminică, 3 februarie 2013

Nu, eu nu port verigheta

Nu numai ca eu nu port verigheta, dar nici macar nu am cumparat verighete atunci cand m-am casatorit. Nu m-am logodit la biserica si nu m-am casatorit la biserica. Cu toate acestea, sunt foarte fericita si am o viata frumoasa pentru care ii multumesc si lui Dumnezeu, in fiecare zi.
Socotesc ca logodna inseamna momentul acela cand te hotarasti ca in anul X, ziua Z, te mariti. Am primit un inel frumos, pe care mi l-am ales eu. Am si inel de casatorie, ales tot de mine. Aur alb si diamante. Ambele
Rochie speciala nu am avut, am purtat o fustita de la Zara, rosie, si o bluzita alba de la Topshop. La cununia civila, caci la biserica nu am vrut. Nici nu a intrat acest subiect in discutie vreodata. Nimeni nu a putut sa ni se opuna, caci si sotul gandea la fel. Nunta mea a fost un fel de petrecere, la care unii invitati nici nu stiau ce sarbatorim si de ce sunt invitati. Unii chiar i-au spus sotului meu La multi ani, gandindu-se ca s-ar putea sa fie ziua lui... 20 de persoane cu totul. Intr-un fel sau altul, i-am luat prin surprindere pe toti.La final. ne-au felicitat, evident. Unii erau de-a dreptul uluiti.
Vi se pare putin? Ei bine, fericirea mea era completa, caci iubeam si eram iubita. In continuare iubesc si sunt iubita.
Biserica nu are nimic de-a face cu asta.

sâmbătă, 2 februarie 2013

Sa ne mai si amuzam...

...ca avem cu ce: o tara trista, plina de humor

- Maghiarii cer termometre bilingve în Covasna şi Harghita
- Romii din Ştefăneşti, grav afectaţi de viscol: „Ne mor caii în casă de frig!”
- Abandonat de Băsescu, Emil Boc a fost înfiat de Angelina Jolie
- Pompieri împiedicaţi să intervină într-un incendiu de către oamenii care se încălzeau la foc
- Petre Roman a apărut în public cu un fular tanga, modelul brazilian, cel cu ață-n gât
- Adrian Năstase l-a prostit pe Geoană să-i preia pedeapsa de 2 ani de închisoare
- Superman, doborât de aviaţia iraniană în apropiere de Teheran
- Primarul Oprescu promite că iarna viitoare va apela la firme de înzăpezire
- NASA a descoperit urme de apă şi alimente într-un magazin Mic.ro
- Un TIR care ducea mâncare acasă la Oana Roman a rămas înzăpezit pe DN1
- Alina Plugaru, nevoită să poarte lenjerie intimă din cauza gerului
- Noul Guvern promite desfiintarea iobagiei si improprietarirea taranilor
- Peste 2 milioane de copii, conceputi noaptea trecuta in trenurile si masinile blocate in zapada