vineri, 22 octombrie 2010

alta intrebare retorica: oare sunt singura care stia? adica sunt eu in stare de preziceri?

Toata lumea se mira de aceste stenograme. Pe toate blogurile, pe toate platformele. Acesti miratori sunt, in majoritatea cazurilor oameni implicati in mass media. Nu toti sunt la varf, nu toti au avut onoarea sa discute personal cu Vantu sau cu Voiculescu. Sau cu Bobby Paunescu. Dar toti stiau ce se intampla in presa romaneasca. Absolut toti au primit comenzi, pe care le-au indeplinit sau nu. Asa e in presa romaneasca: ti se comanda un subict, ti se da stilul si unghiul din care trebuie sa vezi problema. In functie de interesele trustului de presa din care faci parte. Aceasta este o lege a pamantului. Pamantul mass media.
Deci toti miratorii astia s-au confruntat, saptamanal(daca nu chiar zilnic) cu comenzi.
Pe care, repet: le-au indeplinit sau nu. Cu drag si spor sau cu o imensa scarba, in functie de cat de fina sau aspra era batista.
Sau cu indiferenta si aroganta.
Treaba lor, veti spune.
Dar acum ar trebui sa se recunoasca deschis: cu totii stiam. Daca nu cuvintele exacte, spuse direct, macar prin prisma ordinelor care se dadeau, cu ecou, in redactii.
Imi sunt foarte cunoscute toate cuvintele si mesajele din stenograme, desi nu le-am asculat cu adevarat niciodata. De ce am avut si eu acces la ele? Simplu, pentru ca am lucrat in presa.
Pentru ca l-am cunoscut pe Vantu in Delta Dunarii, cand o colega de la Libertatea i-a luat interviu, pentru ca Sergiu Toader a fost seful meu, in urma cu peste 13 ani, cand am lucrat Pro tv.  Am lucrat fara carte de munca si fara contract de colaborare, la fel ca jumatate din cei care "lucrau" la Pro. Platita la negru adica. Mi-ar fi placut sa am carte de munca, dar cum in tv legea era a pamantului, nu puteai ridica nicio pretentie. Dac nu iti convenea, puteai pleca a doua zi. Sau nu mai veneai la serviciu. Insa nimeni nu facea asta.
Oameni buni, lucrurile acestea se stiau.
Terminati cu ipocrizia si nu va mai lamantati ca uite ce mogul vulgar e Vantu si cum isi trateaza scalvii.
Cred ca si portarul si femeia de serviciu stiau cum merg lucrurile in institutia in care munceau.
Dar a fost nevoie ca ele sa fie scrise negru pe alb ca sa  fie luate in seama

joi, 21 octombrie 2010

luni, 11 octombrie 2010

multe revolte degeaba

De multe ori am fost foarte revoltata cand am vazut ca Directia Monumente care tine de Ministerul Culturii a data aprobari de demolare unor constructii celebre, adevarate monumente istorice ale Bucurestiului. Cum dispar parcele de parcuri si gradini din centrul Bucurestiului. Cand auzeam stirea la teve sau cand o citeam in ziare, mi se punea un nod in gand si cautam repede pe cineva caruia sa ii impartasesc nemernicia edililor, gospodarilor sau functionarilor abjecti.
De curand cineva mi-a relatat despre o noua cladire, monument istoric declasat de dragul unei demolari petrecute intr-o zi de duminica. Cel care imi povestea era revoltat. Suferea ca orasul e urat, betonat, ciuntit. Ca respectati sunt doar jmecherii.
Si stiti ce i-am raspuns?
Sa nu puna la suflet. Sa nu se enerveze. Sa isi vada de viata lui si sa incerce sa si-o infrumuseteze daca poate. Sa isi cumpere un birou nou si sa puna pe masa o vaza cu flori. Sa bea un vin rosu.
Am capitulat?
Pesemne.
Si da, visez sa plec din tara. Visez ca plec din tara.
Pentru prima oara. La 38 de ani.

joi, 7 octombrie 2010

Tu ce carte citesti acum?

Mai important decat criza, mai important decat Basescu, Ponta sau Crin Antonescu:

Cristian Mungiu: "Daca nu facem fiecare dintre noi cate un efort cultural macar din cand in cand, o sa ne manelizam cu totul"

Eu citesc Heta Muller-Inca de pe atunci vulpea era vanatorul.
Opera lui Llosa am citit-o in intregime in anii care au trecut.
Si acest lucru nu are nicio legatura cu cremele, parfumurile si ojele de pe celalalt blog.

luni, 4 octombrie 2010

facebook

Eu nu il cunosc pe domnul Docolin Partenie si nici domnul Docolin Partenie nu ma cunoaste pe mine.
Totusi, domnul Docolin Partenie vrea sa fim prieteni pe facebook si sa ne scriem amabilitati. Pana acum am dat delete la vreo cinci sute de distinsi domni Docolin Partenie, toti veniti pe via facebook-ului.
Intru pe facebook arareori, cand vreau sa postez un titlu de pe blog. Nu stau mult, nu sunt fana declarata, nici nedeclarata, nu simt ca mi-a intrat microbul lui in sange, pur si simplu ii folosesc aplicatiile cand am nevoie.. Cu ajutorul lui am regasit cativa prieteni dragi, vechi colegi de liceu si facultate, despre care nu mai stiam nimic de ani de zile. Deci principiul pe care a fost creat facebook chiar functioneaza.

Dar nu reusesc sa ii inteleg pe cei care stau toata ziua lipiti de calculator. De cele mai multe ori, de la serviciu dau mesaje despre cum sunt exact in acest moment intr-o sedinta importanta. Care posteaza o cugetare sau un cantecel ora de ora, de frica sa nu isi piarda fanii.

Daca nu iti mananca viata reala,  facebook-ul este totusi un lucru bun.
Viata reala e frumoasa si ea chiar exista dupa ce inchizi facebook-ul.

noi suntem de vina ca ei se poarta asa

Am preluat de pe blogul MENARU,  din acelasi motiv ca si ea:

Huliganismul fanilor lui Napoli - o poveste putin mediatizata

Citesc pe blogul lui Tolo despre comportamentul total necivilizat al fanilor lui Napoli, la plecarea de pe aeroportul Otopeni.

Joi noaptea, fanii lui Napoli s-au retras din România, după meciul cu Steaua, otrăvind sticlele de Martini şi pîrjolind toaletele. “Ne-au luat prins surprindere şi au afişat o furie necontrolată”, povesteau angajaţii. Ultraşii italieni au fost violenţi şi s-au îmbrîncit cu personalul de pe “Henri Coandă”. 

Si, spune Tolo, e o poveste care nu va fi preluata pe agentiile de stiri internationale, care va ramane aici, intre noi, si are dreptate. Si remarca ceva: Dacă suporterii Stelei ar fi produs evenimente asemănătoare pe orice aeroport din Peninsulă, informaţia s-ar fi prelins, groasă şi stereotipă, în valul de confirmări al faptului că românii fac numai porcării.

Foarte adevarat. Tocmai de aceea, am vrut sa scriu despre ea si eu, aici, sa o preiau, sa se mai adauge cativa oameni la cei un milion estimati de Tolo ca vor afla stirea.


Citeşte mai mult: http://menaru.blogspot.com/2010/10/huliganismul-fanilor-lui-napoli-o.html#ixzz11OrmA4C2

pisica de la Guvern e cea mai taaare

Patru barbati s-au laudat despre cat de destepte sunt pisicile lor. Primul om era inginer, al doilea om era  contabil, al treilea om  era chimist si omul al 4 – lea era angajat al guvernului. Pentru a demonstra asta, inginerul a chemat  pisica lui:
“T la patrat, fa-ti jobul.”
T la patrat s-a urcat pe birou, a luat niste hartie si pixul si a trasat imediat un cerc, un patrat, si un triunghi. Toata lumea a convenit ca a fost destul de destept. Dar contabilul a spus ca pisica  lui ar putea face mai mult. El a chemat si pisica lui si a zis:
“Foaie de calcul, fa-ti jobul.” Foaie de calcul s-a dus la bucatarie si s-a intors cu o duzina de prajituri. Ea le-a impartit in 4 gramezi egale de cate 3 prajituri. Toata lumea a convenit ca a fost buna. Dar chimistul a spus pisica lui ar putea face si mai mult. El a chemat si pisica lui si a zis:
“Masura, fa-ti jobul.” Masura s-a trezit, mers la frigider, a luat un litru de lapte, a luat o sticla de 10 uncii din dulap si a turnat in sticla exact 8 uncii fara verse o picatura. Toata lumea a convenit ca a fost destul de bine. Apoi cei trei oameni s-au intors spre angajatul  guvernului ai au spus: “Ce poate face pisica ta?” Angajatul guvernului a chemat pisica lui si a spus, “Pauza de cafea, fa-ti jobul.”
Pauza de cafea sari in picioare ……. manca toate prajiturile, bau laptele …….. se caca  pe hartie ……. regula celelalte trei pisici ……. apoi pretinse ca ultima activitate l-a  ranit la spate. A intocmit un raport pentru conditiile nesigure de munca ……. a cerut despagubiri acordate lucratorilor, apoi pleca acasa pentru tot restul zilei, in concediu medical.
Iata, prietene, de ce toata lumea vrea sa lucreze pentru GUVERN.